Variola maimuței evoluează într-un ritm accelerat. Iată ce spun specialiștii

Virusul variolei maimuței a suferit mutații cu mult mai rapid decât s-ar fi așteptat cineva în mod normal și probabil a trecut printr-o perioadă de „evoluție accelerată”, sugerează un nou studiu.

Virusul, care a infectat peste 3.500 de oameni în 48 de țări de la detectarea sa în afara Africii în mai, ar putea fi mai infecțios din cauza a zeci de noi mutații. În total, virusul poartă 50 de mutații noi nevăzute la tulpinile anterioare, detectate din 2018 până în 2019, potrivit unui nou studiu publicat pe 24 iunie în revista Nature Medicine.

• De Crăciun au loc mai multe atacuri de cord decât în oricare altă zi din an
• De ce uneori zăpada pare albastră?

Oamenii de știință, de obicei, nu se așteaptă ca viruși precum variola maimuței să ajungă la mai mult de una sau două mutații în fiecare an, au remarcat autorii studiului. Variola maimuței este o boală rară despre care virologii cred că poate circula în mod natural la maimuțe și rozătoare. Un ortopoxvirus, provine din aceeași familie și gen ca virusul variolei, care provoacă variola și, de obicei, nu se răspândește cu mult dincolo de Africa de Vest și Centrală, unde este endemic.

În acest an însă, primul focar larg răspândit al bolii a trecut dincolo de Africa, surprinzând oamenii de știință și conducând Organizația Mondială a Sănătății  – OMS să înceapă să se gândească dacă să clasifice focarul drept o urgență globală de sănătate, indică Science Alert.

Variola maimuței

Tulpinile de virus ale variolei maimuței pot fi sortate în două linii, cunoscute sub numele de clade din Africa de Vest și Bazinul Congo, conform STAT. Virușii din fiecare clădă au rate diferite de mortalitate; clada Africii de Vest are o rată de mortalitate de aproximativ 1%, în timp ce clada Bazinului Congo ucide aproximativ 10% dintre cei pe care îi infectează.

Fiind un virus ADN dublu catenar, variola maimuței este mult mai capabil să corecteze erorile de replicare decât un virus ARN, cum ar fi HIV, ceea ce înseamnă că tulpina actuală a virusului ar fi trebuit să acumuleze doar câteva mutații de când a început să circule în 2018. Dar, după ce au colectat ADN din 15 probe virale ale variolei maimuței și au reconstruit informațiile genetice ale acestora, cercetătorii au descoperit că rata reală de mutație a fost de șase până la 12 ori mai mare decât se așteptau.

Creșterea masivă a ratei de mutație a virusului maimuței „este mult mai mare decât ne-am aștepta, luând în considerare estimările anterioare ale ratei de înlocuire a ortopoxvirusurilor”, au scris cercetătorii în lucrare. „Datele noastre dezvăluie indicii suplimentare despre evoluția virală în curs și potențiala adaptare umană”.

Implicațiile pentru sănătatea mondială

Din punct de vedere istoric, variola maimuței se transmite de la o persoană la alta prin contactul apropiat al pielii cu leziuni deschise, fluide corporale, material contaminat sau picături respiratorii tuse în aer. Dar viteza fără precedent a noilor infecții ar putea sugera că s-ar putea să se fi schimbat ceva în ceea ce privește modul în care virusul își infectează gazdele – iar noile mutații ar putea fi o posibilă cauză.

Multe dintre mutațiile identificate de cercetători poartă, de asemenea, indicii revelatoare că ar fi putut apărea din cauza contactului virusului cu sistemul imunitar uman, în special o familie de enzime care luptă împotriva virusului numite APOBEC3. Aceste enzime atacă virușii forțându-i să facă greșeli atunci când își copiază codul genetic, un act care de obicei face ca virusul să se destrame.

Cu toate acestea, uneori, virusul supraviețuiește întâlnirii și pur și simplu preia câteva mutații în codul său genetic, potrivit STAT. Este posibil ca astfel de bătălii să fi avut loc în mod repetat și să fi făcut ca virusul să preia multe mutații într-un interval scurt de timp, au teoretizat cercetătorii.

Mutațiile virusului variolei maimuței

Rata de mutație a virusului a crescut în 2018 și există câteva explicații cu privire la motivul pentru care a făcut acest lucru. Este posibil ca virusul să circule la oameni, la niveluri scăzute, de atunci, adunând o grămadă de noi mutații prin luptele sale cu enzimele. Alternativ, este posibil ca virusul să se fi răspândit printre animalele din țările non-endemice fără ca noi să observăm acest lucru, iar apoi anul acesta a sărit brusc înapoi la oameni.

Sau este posibil ca, după ce un focar de variolă a maimuței a lovit Nigeria în 2017, virusul să se răspândească mai ales în țările africane – evoluând rapid pe măsură ce s-a mutat între comunități mai mici, înainte de a renaște în țările neendemice în acest an. În ciuda numelui său, variola maimuței se transmite cel mai frecvent la oameni de la rozătoare, dintre care veverițele africane, șoarecii dungați, șobolanii și poci spinoși cu coadă perie sunt speciile considerate a fi principalele rezervoare ale bolii.

Posibilități de tratament

Ultima dată când variola maimuței a fost atât de răspândită în Statele Unite a fost în 2003, când 71 de persoane s-au infectat cu clada din Africa de Vest după ce un transport de șobolani gambieni infectați, importați în Texas din Ghana, a transmis boala câinilor de prerie locali.

Un tratament direct pentru variola maimuței nu a fost încă testat, dar medicii administrează pacienților medicamente antivirale și anticorpi prelevați de la persoanele imunizate cu vaccinul împotriva variolei.

Transmiterea este, de asemenea, redusă dacă oamenii au vaccinul împotriva maimuței sau variolei, permițând oamenilor de știință să prevină infecțiile ulterioare prin inocularea contactelor strânse ale unui caz inițial – o strategie cunoscută sub numele de „vaccinarea inelară” care a dus la eradicarea variolei în 1980.

Vă mai recomandăm și:

OMS nu consideră variola maimuței o urgență de sănătate publică internațională, dar epidemia trebuie monitorizată

Primul caz de variola maimuței confirmat în România

Focarele de variola maimuței erau pe cale să izbucnească oricum, spun specialiștii

Ce este variola maimuței și ce șanse există pentru o nouă pandemie? Tot ce trebuie să știm